Cetatea Colt, cnejii Candea si Jules Verne

Featured Cetatea Colt, cnejii Candea si Jules Verne

In Tara Hategului, pe un colt de stanca dintre culmile impadurite ale Muntilor Retezat rasare o cetate in ruine, cu care seamana foarte bine un castel ilustrat intr-o carte a lui Jules Verne din 1892. Se pare ca nu e o simpla intamplare ca romanul poarta titlul “Castelul din Carpati”, iar grafica acelei prime editii franceze inseamna probabil mai mult decat imaginatia autorului. Cu sau fara numele lui Jules Verne pus alaturea, Cetatea Colt a cnejilor Candea ascunde intre ziduri, la fel de romantic precum intr-o poveste, amintiri ale vremurilor de vitejie din tinuturile romanesti.


Din Hateg pana in comuna Rau de Mori e o aruncatura de bat. Din drumul mare, treci mai intai pe langa un lac de acumulare, ca sa ajungi in mijlocul localitatii istorice, unde un infocentru turistic iti da toate cele necesare pentru a vizita imprejurimile: informatii, brosuri, harti, recomandari. Pentru Cetatea Colt trebuie sa apuci calea spre Suseni, un sat mic insirat de-a lungul soselei ce urca la Complexul Alpin Rausor, chiar sub crestele Retezatului.

Dupa ultimele case, raul Rausor si drumul alaturat trec printre doua culmi inverzite si semete. Cea din dreapta e impodobita cu o biserica solida din piatra, ca o straja destoinica a timpurilor ce s-au scurs pe aceste meleaguri. Stii ca in apropiere trebuie sa fie si cetatea, acoperita de varfurile copacilor. Pe culmea din stanga se zaresc mai greu ziduri ei cenusii, sprijinite pe un pinten stancos, ridicat primejdios deasupra vaii.


Oprit mai intai la Biserica Colt din Suseni, ai de aici perspectiva romantica asupra domeniului istoric al familiei Candea si asupra povestii care il leaga de Jules Verne. Te ajuta peisajul si legendele.

In indepartatul Ev Mediu, Tara Hategului era impartita in cnezate, iar conducatorii acestora aveau putere economica si militara. Din familiile nobiliare de seama a facut parte si Candea din Rau de Mori, devenita mai tarziu Kendeffy. Luptatori curajosi in bataliile contra otomanilor si aliati ai Ungariei, membrii acestei familii vor fi rasplatiti cu functii politice si isi vor vedea averile crescand. Candestii au construit curti nobiliare fortificate si biserici ortodoxe pe mosiile lor, unele pastrate in intregime, altele aflate azi in ruina. Biserica si cetatea din Suseni formeaza doar o parte din mostenirea cnezilor din Rau de Mori.

Dar Jules Verne si “Castelul din Carpati”? In romanul sau, scriitorul francez descrie un castel ce seamana bine cu Cetatea Colt, desi niciunde nu se confirma ca aceasta a fost sursa de inspiratie literara. Unii spun ca Jules Verne ar fi aflat despre ea de la geograful Elisée Reclus, altii afirma ca scriitorul chiar a vizitat-o, in timpul calatoriei sale prin Transilvania alaturi de o femeie frumoasa, pe care ar fi iubit-o in secret.

Lasa toate aceste istorisiri si mistere sa-ti farmece scurta calatorie spre Cetatea Colt, de veacuri cocotata pe un varf din Carpati.


Locas ortodox inca de la intemeierea ei in secolul XIV, Biserica Colt a avut si rol de aparare, dupa cum demonstreaza pozitia ei strategica si constructia simpla, robusta, cu un turn inalt si intarit de contraforturi. Intr-un document din 1377 se arata ca biserica din Rau de Mori era cedata satenilor de catre familia Candea, fiindca o alta fusese deja construita pentru ea in Suseni, unde isi avea cetatea.

Trepte noi leaga soseaua de curtea manastirii, unde au mai fost ridicate, pe langa biserica veche, cateva chili pentru calugari, veniti aici din 1995 pentru a relua viata monahala, intrerupta mult timp de paragina in care se gasea locasul.

Din fata turnului, poti zari pe masivul invecinat Cetatea Colt. Ca sa ajungi la ea pe poteca marcata, trebuie sa te intorci pe soseaua pe care ai venit, sa treci podul peste rau si, dupa cativa zeci de metri, sa iesi de pe asfalt si sa o iei la dreapta, prin padure.

Poteca de urcare la Cetatea Colt, chiar de isi pierde din cand in cand marcajele, e deja batatorita si urmeaza firul ingust al unui torent care a despicat usor panta muntelui. Mergi prin padure deasa, cu crengi aparand pamantul de soarele arzator al verii. Urcusul nu e nici lesnicios, dar nici provocare mare, iar 20-25 de minute sunt de ajuns ca sa iesi la o rascruce: spre dreapta o ia poteca pentru cetate, spre stanga drumul te duce la Nucsoara. De aici, panta se potoleste, padurea se deschide si in scurt timp iesi intr-un luminis. Ca la intrarea in orice sit istoric ce se respecta, dai de un panou mare cu informatii detaliate despre cetate, dintre care nu lipsesc referirile la romanul lui Jules Verne. Printre varfurile copacilor, zaresti pietrele maronii din donjonul locuit acum 730 de ani de familia Candea.


Ca sa razbesti la zidurile in ruina, trebuie sa treci prin tufisurile si ierburile inalte care acopera un vechi sant, candva despartind castelul de restul culmii. Podul mobil nu s-a pastrat. Din loc in loc, pietre cenusii ies din verdeata, semn ca acum calci pe coltul de stanca, nu foarte larg, dar neregulat, cu marginile rupte de vanturi si ploi. Prapastia dimprejur a fost intotdeauna cea mai buna aparare pentru fortificatia de pe varful iesit din padure. Sub ea, raul vine din departare, de acolo unde Retezatul isi trece inaltimile prin albul norilor.

Doar cateva parti din Cetatea Colt au rezistat pana azi si e greu sa iti imaginezi ce elemente de constructie formau aceste ziduri inguste si inalte de cativa metri. Aici gasesti un arc de piatra, dincolo o fereastra neregulata sau, poate, o intrare boltita. Perdele de iedera si rugi teposi tin loc de usi si ornamente. Doar daca stai lipit de vreunul din ziduri si privesti in sus, la pietrele prinse unele de altele, poti simti puterea de altadata a cetatii. Fortificatia trebuie sa fi fost impresionanta la vremea ei de glorie.

Cel mai bine s-a pastrat corpul donjonului, desi cele patru laturi ale lui au si ele rupturi ca niste cicatrici. Pe timp de lupta, aici s-ar fi adapostit cnejii, fiindca acest turn era bine aparat de prapastie, dintr-o parte, si de zidurile masive, din cealalta parte.

Azi, ruinele Cetatii Colt se afla in grija pasarilor, a paianjenilor harnici si a soparlelor fricoase. Verdeata salbatica creste nestingherita pe langa si printre pietrele ramasitelor de ziduri, multe din ele scrijelite de turistii rataciti pe aici. Nu poti afla mai multe despre Candesti, cetate si Jules Verne decat iti scrie panoul de la intrare. Dar poti sa privesti in voie spre Tara Hategului si Retezat, de pe pietrele uitate pe coltul de stanca de la Suseni.

sursa: descopera.ro

Certificat Web norton safe web valid rss rogers Revista Presei ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! ziare ziare.org