Un simbol al orasului Botosani, la un pas de colaps

La sfarsitul anului trecut, dar si de curand, au aparut mai multe informatii in presa despre unele realizari, destul de importante, cu care municipiul Botosani se poate lauda: finalizarea unui proiect PHARE care includea reabilitatea tuturor cladirilor de patrimoniu din Centrul Vechi al urbei, care se aflau in administrarea statului. Intr-adevar, desi acestea reprezentau mai putin de jumatate din imobilele de importanta istorica din aceasta zona, era un pas mare spre o alta imagine a centrului orasului. Lucrurile nu stau insa la fel de bine pentru unul din simbolurile orasului: Biserica Sfantul Gheorghe.

O istorie legata de un monument

Ca si Biserica Uspenia (1552), aceasta este o ctitorie a Doamnei Elena Rares, sotia lui Petru Rares. Locasul, primul ca datare (1551) pe teritoriul municipiului Botosani, a dat si celalalt nume al urbei “Targul Doamnei” si consfinteste statutul sau de apanaj al Doamnelor Moldovei, continuat si dupa moartea Elenei Rares.

Arhitectural, Biserica “Sfantul Gheorghe” resimte influentele ctitoriei lui Stefan cel Mare, voievodul Moldovei, Manastirea Popauti, inscriindu-se armonios la arhitectura citadina botosaneana. De altfel, marele istoric Nicolae Iorga, excelent cunoscator al istoriei Botosanilor si fiu al locurilor, preciza: “Nu exista niciuna din bisericile botosanene care sa prezinte un caracter impresionant de vigoare si in acelasi timp de perfecta potrivire estetica precum aceasta” (“Din tezaurul de arta botosanean”).

Scurgerea timpului, diversele interventii de restaurare, reparatie, consolidare si insusi efectul dezvoltarii urbane au actionat si aici, fara a-i stirbi insa virtutile valorice si statutul de simbol istoric. Intotdeauna, acest locas s-a impus in societatea botosaneana, date fiind si vechimea lui, precum si asezarea in inima targului, acolo unde densitatea de populatie era foarte ridicata. Pentru aceste lucruri Biserica Sfantul Gheorghe a fost incadrata in Lista Monumentelor Istorice ca monument de categoria A. In plus, Sfantul Gheorghe este considerat a fi patronul spiritual al municipiului Botosani.

Cum un simbol a ajuns in pragul ruinarii

Chiar daca semetia, nota dominatoare, raportata la vremurile vechiului targ, s-a mai diminuat, constituie un centru de real interes pentru localnici si mai ales pentru oaspetii Botosanilor, deopotriva turisti sau specialisti, interesati de punerea in lumina a valorilor istorice si monumentele definitorii pentru istoria si evolutia locurilor. Acest lucru este atestat si de investigatiile efectuate nu cu mult timp in urma, in urma carora s-a descoperit existenta unor constructii anterioare anului 1551. Aceste noi investigatii pot conduce si determina alte orizonturi ale formarii targului Botosanilor anterioare anului 1439, data de atestare cunoscuta in prezent.

Actuala stare de subrezenie a locasului nu poate fi pusa doar pe seama curgerii veacurilor, ci si a atitudinii autoritatilor locale si a cetatenilor. Atitudine apatica, daca nu indiferenta, nu este una de data recenta. Inaintea automobilului chiar langa gardul bisericii se gasea birjaria orasului. Azi in spatiul de protectie al monumentului inca functioneaza una din importantele piate agro-alimentara ale urbei, fapt ce insemna forfota, aglomeratie, trafic intens auto, dar si, din pacate hipo, statii de taximetrie, artera de circulatie a tramvaielor, zgomot, trepidatia solului, poluare, cu toate actionand nefast. Mai intotdeauna fondurile banesti alocate restaurarii s-au dovedit insuficiente, interventiile insemnand solutii paleative, chiar “de ochii lumii”, de mantuiala, cum s-ar spune si in niciun caz prioritare.

Actiunile desfasurate in ultimii 10 ani

Daca apunem ca Biserica se afla intr-o stare avansata de degradare existand chiar riscul prabusirii unora dintre elemente in cazul unui seism, nu constituie o afirmatie prea dura. Iata si de ce!

Zidurile exterioare ale locasului prezinta fisuri incrucisate la nivelul ferestrelor, iar arcul dublu, care face legatura intre naos si pronaos, este deplasat cu aproximativ 35 cm.

In cursul anului 2001, Inspectoratul de Stat in Constructii, Urbanism, Amenajare Teritoriu Botosani a inclus imobilul in categoria cladirilor cu risc major de prabusire, insa in prezent, desi nu au fost efectuate lucrari de consolidare, imobilul nu mai este marcat ca atare.

Primaria municipiului Botosani a alocat in mod constant fonduri pentru intretinerea si restaurarea Bisericii „Sfantul Gheorghe” sume cuprinse intre 20.000 – 30.000 de lei anual, insa acestea sunt mult prea mici in raport cu valoarea estimata a lucrarilor de reabilitare.

In zona de protectie si asupra partilor componente ale edificiului ecleziastic administratorul acestuia, Biserica Ortodoxa Romana prin reprezentatii ei de la nivel local, a efectuat, in cursul anului 2010 si 2011, lucrari care afecteaza structura de rezistenta a imobilului: montarea cosului de evacuare cu diametru de 120mm pentru centrala termica prin strapungerea zidului in partea de vest, dupa cum se poate observa in imagini. Aceasta operatiune a dus la dislocarea mai multor pietre din structura de rezistenta a zidului pe o suprafata de 0,7mp. Acelasi lucru s-a repetat si pentru instalarea sistemului de iluminat exterior – s-au scos mai multe pietre de mari dimensiuni, care constituiau parte integranta din structura de rezistenta a turnului, precum si decuparea altor pietre din fundatia turnului, care impiedicau alinierea sistemului de iluminat la zidul turnului.

Perpetuarea si accentuarea degradarii ansamblului ecleziastic este cauzata de inactiunile administratorului edificiului care, in decursul timpului, nu a initiat demersuri pentru identificarea unor surse de finantare alternative la finantarea din partea Ministerului Culturii si Patrimoniului National. Ba mai mult, reprezentantii Bisericii Ortodoxe au declarat cu mai multe ocazii ca personal considera renovarea si/ sau restaurarea ansamblului arhitectonic ca fiind in principal apanajul Ministerului Culturii si Patrimoniului National.

Cazul de la Botosani nu este singular in privinta cladirilor simbol ale diverselor orase din Romania. Un caz la fel de celebru este probabil Hotelul Dacia din Satu Mare. Insa ceea ce este interesant este lipsa de implicare a administratorului, unul dintre cei mai mari posesori de monumente istorice din Romania si am putea afirma si unul dintre cei mai bogati. Toate acestea in contextul in care anul trecut prin Programul National de Restaurare, principalul instrument de finantare a monumentelor de catre Ministerul Culturii, pentru municipiul Botosani singurii BANI au venit pentru Casa Sofian, care mai mult sau mai putin intamplator are drept proprietar Mitropolia Moldovei si a Sucevei, institutie care desi va beneficia de acest proiect nu a investit mare lucru in acest imobil.

 

sursa: descopera.ro

Certificat Web norton safe web valid rss rogers Revista Presei ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! ziare ziare.org