Muzee, catedrale şi parcuri din Dublin

Multa lume cand aude de Dublin (Dubhlinn-numele capitalei provine de la doua cuvinte irlandezedubh-negru silinn-iaz, bazin) se gandeste la pub-uri si Guinnes insa capitala Irlandei este cu precadere un oras dedicat culturii, punandu-si in valoare extraordinarul amestec de epoci istorice, influente, personalitati de care Irlanda nu a dus lipsa niciodata.

Dublinul detine o concentrare spectaculoasa de muzee, catedrale si parcuri dar si alte locuri memoriale pe care le ofera generoasa turistului aflat intr-o permanenta cautare si presiune a timpului, ajutandu-l printr-un circuit integrat sustinut de celebrele autobuze cu doua punti. Inca de la venirea in aeroport poti cumpara diverse abonamente. Eu l-am ales pe cel care imi oferea atat posibilitatea de a parcurge cei zece kilometri de la aeroport pana in centru cat si libertatea de a merge inca trei zile cu acest sistem (care a aparut de ceva timp si in Bucuresti purtandu-i pe cei trei-patru turisti) de transport. Acest sistem dehop on hop off busare anumite puncte bine definite unde opreste, locuri unde te poti da jos, vizita si reveni in statie luand un alt autobuz catre o alta destinatie.

Toate ofera si explicatii de ordin istoric fie preinregistrate fie chiar live, din gura soferului care, nu stiu cum reuseste ca in timp ce conduce prin aglomeratele strazi ale Dublinului (da, se lucra la carsoabil si in centru cu tot chinul care mi-a adus aminte de Bucuresti !) are capacitatea de a turui  o multime de informatii, unele destul de picante ca de exemplu cea despre una din statuile cu cantec din Dublin, cea a lui Molly Malone care ar fi fost in timpul zilei comercianta  ambulanta iar in timpul noptii negustor al placerilor carnale si care a murit tanara de tuberculoza, o boala foarte frecenta in Irlanda britanica. Statuia care arata totusi o tanara femei deosebit de atragatoare, cu un decoletu generos, a fost inaugurata in 1988 in cadrul sarbatorilor care au marcat un mileniu de la fondarea orasului. De altfel ziua de 13 iunie a fost declarata ziua oficiala Molly Malone. Cum necum, ea a fost o sursa de inspiratie pentru multi cantareti ai Irlandei, inclusiv U2 sau Sinead O’Conner. Daca initial fusese amplasata pe foarte comerciala strada Grafton, datorita lucrarilor la prelungirea tramvaiului ea a fost dosita in Suffolk Street.

 

 

 

Discursul ghizilor era departe de a fi ancorat in stereotipuri nationaliste, fara sa fie fad sau corect politic, ofereau o informatie adevarata dar punctata de lucrurile amuzante. Unul din aspectele pe care-l reliefau prezentarea lor era numarul insemnat de rebeliuni care au avut loc in oras si carethey all failed. Parca se mandreau ca toate au esuat! Observatia pe care le-as fi facut-o, fara rautate ar fi ca intr-adevar ele au esuat insa din generatie in generatie traditia acestora s-a pastrat. La fel ca si in cazul polonezilor, este greu sa gaseste o generatie de irlandezi care sa nu fi luat armele impotriva opresiunii britanice. Ajunsesera la inceputul secolului trecut nici macar sa nu-si mai puna problema unei utopice victorii militare, ceea ce conta fiind onoarea si necesitatea de a prelungi mitul rebeliunii. Acesta a fost drumul care a si dus la Rebeliunea din 1916 si care, inevitabil, a produs o alta generatie de martiri.

De altfel aceste evenimente, incepand din 1916 marcheaza in continuare istoria Dublinului macar prin faptul ca multe din arterele sau garile publice au fost redenumite (Pearse Street, Pearse Station, Heuston Station,etc.). Voluntarii nationalisti din 1916 s-au baricadat in diverse cladiri considerate strategice, asteptand atat ajutorul Germaniei cat si izbucnirea unei rebeliuni la nivelul intregii Irlande, o asteptare utopica. Posta Centrala (General Post Office) o frumoasa cladire victoriana, unde s-a aflat sediul acestei rebeliuni atat de improvizate si prost organizate, a fost bombardat cu tunurile de britanici pentru a-i scoate pe rebeli afara. Frumoasa cladire a fost partial distrusa, dar refacuta, acum gazduind in continuare sediul central al Postei Irlandeze dar si un mic muzeu in care sunt prezentate atat istoria postei in Irlanda cat si evenimentele din 1916.

 

Fotografiile din epoca demonstreaza amploare confruntarilor care au avut loc in jurul Postei. Accesul la aproximativ jumatate din muzeele din Dublin este gratuit, in timp ce penru a vizita cealalta jumatate trebuie sa platesti un bilet care de regula nu costa prea mult, intre 2 euro (biletul penru a intra la Muzeul Postei) si 9 euro pentru a vedea celebraBooks of Kellsla Trimity College sau 8,50 euro pentru a vedea Dublinia. Obligatorie ramane vizitarea muzeelor de istorie a Irlandei fie ca vorbim despre muzee cu tematica antica sau medievala (National Museum of Ireland-Archaeology, Trinity College MuseumsauDublinia) si, mai ales, muzeele de istorie contemporana (Inchisoarea Kilmainham,National Museum of Ireland- Collins BarackssauGeneral Post Office Museum).

Tineam sa-mi incep cele doua zile dedicate vizitarii Dublinului chiar cu cel mai cunoscut spatiu expozitional:Trinity Collegesi celebraBook of Kells. Ajungand pe la 10.30 in preajma Trinity College, cea mai veche universitate irlandeza, infiintata de catre regina Elisabeta a Angliei in 1592, dupa ce am mers pe jos toata strada Pearse, lunga de doi kilometri, am intrat plin de speranta in impresionantul complex care gazduiesti si acum cea mai cunoscuta si bine cotata universitate irlandeza. La intrare, mai multe zeci de adolescenti irlandezi timizi si intimidati insotiti de pariniti emotionati asteptau inscrierea in noul an universitar. Mi-am facut curaj si am intrat, admirand gazonul perfect, urmand indicatoarele care ii ghidau pe turisti catre vechea biblioteca transformata si in muzeu, simtind cum pietrisul alb ornamental imi scrasnea sub pasii mei grabiti. Am dat coltul si nu mi-a venit sa cred: o coada de doua sute de oameni care asteptau cuminti sa intre in muzeu. Avand acea fobie data de prea multele cozi indurate sub regimul comunist tarziu pe care orice roman de varsta mea o are, am abandonat, nu aveam chef sa-mi incep circuitul turistic cu o asteptare de o ora. Insa a doua zi m-am incapatanat sa ma trezesc mai devreme si la ora 9.30 eram deja curtea interioara unde, resemnat, m-am asezat la o coada de intampinare mai rezonabil: doar vreo cincizeci de turisti. Accesul se facea pe serii de zece-cincispreze turisti si, spre surprinderea mea, intr-un sfert de ora eram deja in interior. Piesa de rezistenta este data chiar deBook of Kells, un manuscris artistic realizat, alcatuit din cele patru Evanghelii scrise in latina.

Chiar daca mult timp el a fost asociat cu Sfantul Column Cille (521-597 d. Hr.) care a infiintat cea mai cunoscuta manastire irlandeza medievala, Iona, in largul coastelor Scotiei, cercetari recente au datat-o mai degraba in secolul al IX-lea cand a si ajuns in Irlanda propriu-zisa. Se pare ca in urma raidurilor vikinge cand si abatia de la Iona a fost jefuita iar 68 de calugari ucisi, manuscrisul a fost salvat, fiind trimis la manastirea Kells din comitatul Meath. In 1653 valoroasa carte a fost trimisa de calugari la Dublin de frica unei alte amenintari la adesa irlandezilor catolici: Cromwell. O alta expozitie interesanta era dedicata victoriei regelui irlandez Brian Boru asupra vikingilor in 1014 in batalia de la Clontarf (acum o suburbie bogata a Dublinului in partea de nord) eveniment de la care se sarbatoreau in intreaga Irlanda un mileniu. Trinity College gazduieste si un urias fond de carte de 200.000 de exemplare, pentru depozitarea  caruia a fost nevoie sa se inalte plafonul.

Deschis in 1980,Muzeul National de Arheologie al Irlandei, situat pe strada Kildare, ofera vizitatorilor o serie variata de artefacte din 7000. i. Hr. Sunt expuse colectii de obiecte celtice din aur, poate cea mai importanta colectie din Europa precum si Cartea Psalmilor, datand in secolul al 9-lea descoperita din intamplare, de niste fermieri intr-o mlastisna din comitatul Tipperary. Nu aduc in discutie de cand dateaza primul manuscris descoperit in Romania. Interesanta este si o ambarcatiune din stejar folosita pentru a facilita transportul in interiorul Irlandei avad in vedere ca in perioada antica si medievala, o mare parte din insula era impadurita, greu accesibila.  Alte cateva sali sunt dedicate vietii din agitatul si sangerosul Ev Mediu irlandez.Dubliniase afla sitata in partea medievala a Dublinului, muzeul fiind gazduit de fosta sala sinodala aChurch of Ireand(biserica anglicana din Irlanda) si care a fost constrita in 1875 pe locul unde se afla o alta biserica din Evul Mediu,Saint Michael. Ceea ce este interesant este faptul ca muzeul este detinut deMedieval Trust, o fundatie caritabila privata a carui scop declarat este acela de a promova cunoasterea perioadei medievale. Dublinia se axeaza pe explicarea fondarii si existentei orasului Dublin de catre vikingi.

Muzeul National al Irlandei. Arte decorative si Istoriesau Collins Barracks, cum i se mai spune pentru a fi deosebit de cel care gazduieste inventarul preistoric, antic si medieval este o incantare pentru orice pasionat si cunoscator al istoriei militare moderne si contemporane a poporului irlandez. Supranumele de cazarma lui Collins are o origine istorica, evident. Imensul ansamblu a fost ridicat in 1702 de catre administratia britanica pentru a gazdui diversele regimente regale irlandeze, stiut fiind ca un numar foarte mare de irlandezi a servit in cadrul Fortelor Armate Regale Britanice de-a lungul timpului (mai degraba datorita lipsei unei alternative sociale serioase cat si spiritului razboinic celtic decat entuziasmului pentru cauzele imperiale britanice din intreaga lume).

In urma Tratatului Anglo-Irlandez din 1921, englezii si-au retras fortele armate din cele 26 de comitate sud-irlandeze, cedand atat echipamentul militar cat si acest impozant si vast edificiu fortelor armate ale Statului Liber Irlandez condus din punct de vedere militar de Michael Collins. Acest muzeu unde iti poti petrece cu usurinta cateva ore studiind, citind, admirand, cu intrarea libera, cuprinde sali axate in jurul : garnizoanelor britanice in Irlanda, razboiul in Irlanda, soldati irlandezi in armate straine, exodul irlandezilor catolici pe Continent, implicarea irlandezilor in Razboiul Civil American, irlandezi in slujba Coroanei (un loc de frunte fiind alocat irlandezilor care au participat in razboaiele anglo-bure), Primul Razboi Mondial, Rebeliunea din 1916, Razboiul de Independenta 1919-1921, Razboiul Civil (1922-23) dar si actiunile desfasurate de noua armata irlandeza (se evita cu diplomatie orice mentiune aArmatei Republicane Irlandeze-IRA) in serviciul ONU. Poti sta de la ora 10 cand se deschide muzeul linistit pana la ora 17 cand se inchide iar muzeografii trec din sala in sala pentru a se asigura ca nu a ramas nimeni in urma. Sunt expuse si obiecte de tehnica militara (avioane, tancuri, transportoare blindate, tunuri, carabine, pistoale, sabii, armuri etc.) In curtea interioara a muzeului au fost filmate cateva secvente din filmulMichael Collins. Dupa ce vizitezi acest muzeu obligatoriu ar fi sa treci si pe laKilmainham Gaol,celebra puscarie ridicata de britanici in 1796 fiind considerata ultimul ragnet in materie pentru ca oferea conditii mult mai bune decat fosta puscarie (suprapopulata, conditii sanitare infecte).

Vizitarea muzeului nu se mai face de capul tau, in anumite ore fixe se strang turistii in curtea interioara de unde sunt preluati de un ghid profesionist care ofera explicatii detaliate si foarte pertinente. Kilmainham mi-a adus aminte putin si de puscaria de la Doftana (com. Telega, jud. Prahova) acum o ruina, imposibil de recuperat pentru ca filosofia pare a fi ramas aceeasi si la un secol de la ridicarea puscariei britanice din Dublin. Chiar daca initial fiecare detinut era incarcerat intr-o camaruta de cinci metri patrati, ulterior si aceasta inchisoare a cunoscut suprapopularea care a atins apogeul in timpul Marii Foamete din 1845-50 cand cinci oameni imparteau o celula. Cum ne spunea roscata ghida, decat sa moara de foame preferau chiar sa ajunga la puscarie unde macar aveau asigurata o masa pe zi ceea ce nu se intampla in viata reala. Pentru furturi minore, au fost bagati la zdub si multi copii (cel mai mic avea 4 ani-ca mai toate administratiile coloniale si imperiale si britanicii au tinut registre scrupuloase) uneori erau deportati in Australia. In exteriorul Kilmainham, pana prin anii 1820 aveau loc spanzurari publice, la care putea asista oricine.

Treptat, la Kilmainham a fost incarcerata toata floarea miscarii nationaliste irlandeze (chiar si protestantul mosier Charles Parnell cu doua exceptii notabile: liderul pacifist si legalist Daniel O’Connell si Michael Collins care pur si simplu nu a putut fi pins de britanici) iar liderii si semnatarii Declaratiei de Independenta din 1916 au fost executati in curtea interioara, unul dupa altul. In locul executiei, in partea dreapta, se afla ridicata o cruce iar in partea stanga se afla catargul pe care falfaie drapelul national. In partea stanga, o alta cruce indica locul unde a fost impuscat James Connollly, liderul socialist irlandez care s-a alaturat miscarii nationalist si care, ranit fiind, nici nu a mai putut fi dus pana in locul unde fusesera impuscati ceilalti.

Simbolic apare evidenta demarcarea lui de ceilalti lideri nationalisti de dreapta (catolici practicanti). Noile autoritati irlandeze au preluat nu numai garnizoana si armamnetul britanic dar si aceasta inchisoare pe care au folosit-o pentru a-i incarcera pe militantii care se impotriveau Tratatului semnat cu englezii. Eamon de Valera, incarcerat aici in 1916 a revenit intre zidurile puscariei pentru putin timp, dupa pierderea razboiului civil, fiind inchis pana in 1924, ultimul prizonier din Kilmainham Gaol. Dupa ce a fost eliberat, inchisoarea a fost definitiv inchisa. Insa drumul pana la transformarea ei in muzeu a fost destul de lung, neasteptat de lung, abia in anii 1960 sub presiunea unei institutii private (Kilmainham Jail Restoration Society) statul irlandez a inmanat cheile edificiului initiativei particulare. Abia in 1962 curtea interioara unde fusesera executati liderii rebeli a fost curatata de buruieni si gunoaie (!) restaurarea finalizandu-se in 1972, muzeul fiind inaugurat de longevivul dar orbul Eamon de Valera. Acum, presedintele republicii! Nenumarate filme au folosit cadrul generos si bine restaurat al inchisorii (Michael Collins, In the name of the Father, The Wind that Shakes the BarelysauThe Italian Job)

Indiferent de timpul avut la dispozitie in Dublin,a must see, cum s-ar spune, esteJeannie Johnson Tall Ship,replica moderna a unui velier re-construit la Tralee, in comitatul Kerry din vestul Irlandei dupa planurile autentice gasite in arhivele Amiralitatii Britanice, ancorat in zona Custom House Quay. Nava originala a fost asamblata in 1847 pe malul fluviului Saint Laurence de langa Quebec si a ramas in istoria navala a Irlandei ca fiind una din foarte putinele nave care a transportat imigranti irlandezi de-a lungul a 16 calatorii intre Irlanda si America intre 1847-1855 si care datorita conditiilor decente oferite ( foarte rare in aceste coffin ships) nu a avut pierderi umane. S-a calculat ca un numar de aproximativ 2.500 de oameni (barbati, femei, copii) au ajuns in Lumea Noua la bordul acestei nave, o cifra nesemnificativa in comparate cu amploarea exodului irlandez (numai in deceniul 1840-50 se presupune ca au parasit insula de smarald 1,5 milioane de oameni care fugeau de o o moarte sigura dar care uneori o gaseau chiar de-a lungul voaiajului desfasurat in conditii precare, neigienice, caracterizat prin suprapopulare-armatorii castigau mai mult daca vindeau mai multe bilete, de altfel se estimeaza ca aproximativ 100-150.000 de irlandezi si-au dat duhul) Chiar daca biletul costa noua euro, te bucuri de serviciile si explicatiile unui ghid profesionist, in cazul meu, o simpatica irlandeza roscata si cu pistrui care a insotit grupul de turisti de-a lungul unei bune jumatati de ora atat pe punte cat si in interior. Mi-a facut placere sa-i spun ca si Marina Militara Romana are un astfel de bric.A stiu, mi-a mai zis un turist roman, care-i numele lui, am uitat...mi-a raspuns tanara irlandeza.Numele este cam greu de pronuntat, dar sa stiti ca a fost un fel chieftain de-al vostru. i-am dat eu replica. Oricum i-ar fi fost imposibil sa pronunte Mircea cel Batran. Din propria-mi experienta, comparand vizitarea muzeelor in care esti lasat singur de izbeliste pentru a citi, admira sau asculta diversele explicatii oferite de aparate sau ecrane si locurile unde esti insotit de un om in carne si oase, care-ti explica omeneste contextul si istoria este evident, contactul uman este mult mai fericit, chiar benefic pentru orice vizitator. Pentru ca, la o adica se poate initia un dilog cu ghidul (intotdeauna foarte deschis si amabil, parte a fisei postului dar nu numai.)

Catedrale

Cele mai impunatoare catedrale din Dublin suntSaint Patrick Cathedral, romano-catolica si, evident,Christ Church Cathedral, protestanta (anglicana). Accesul in incinta catedralei anglicane, ridicata in locul unei biserici de lemn construita de Sitriuc Silkenbeard, unul din regii vikingi al Dublinului, se face prin Dublinia. In catedrala prostenta se afla ingropat si un peronaj celebru in istoria Irlandei,Strongbow, liderul anglo-norman care a cucerit Dublinul in 1170 marcand inceputul cuceririi anglo-normande si engleze in Irlanda care a durat pana in 1921. Daca in prima era multa lume, chiar si o delagatie oficiala (in fata erau parcate doua limuzine negre si o masina de politie-Garda) care a vizitat o expozitie dedicata bataliei de la Clontarf in schimb cea de a doua parea destul de pustie. Populatia protestanta a Republicii Irlanda e drept, s-a diminuat substantial dupa 1921, acum numarand doar 5% din populatie, ea concentrandu-se in Dublin.

Plimbandu-ma si studiind statuile unor protetanti de seama din istoria dominatiei engleze, am asistat si la o scurta ceremonie religioasa a carui subiect, cum altfel, era pacea universala. In ambele catedrale, dar mai ales in Saint Patrick, am remarcat nenumaratele metope inserate in zidurile interioare, in amintirea multor militari catolici care au murit pentru Imperiul Britanic pe diverse teatre de operatiuni, mai ales din istoria coloniala a Marii Britanii, campanii prin India, Africa, Primul Razboi Mondial etc. Catedrala Saint Patrick este de altfel si un muzeu nu numai un loc de rugaciune folosit si in prezent pentru misiunea sa primordiala, un loc in care s-au strans nenumaratele marturii memorialistice ale istoriei Irlandei catolice. Mentionam aleatoriu basorelieful lui Turlough Carolan celebru cantaret la harpa si, se pare, unul dintre ultimii barzi celti, statuia Sfantului Patrick realizata de Melanie Le Brocquy. Jonathan Swift, celebrul scriitor anglo-irlandez, a fost decanul catedralei intre 1713-1745 in memoria lui fiind amplasate atat un bust, masca mortuara, o expozitie de mansucrise dar si o placa memoriala. Parca pentru a echilibra proportia zdrobitoare a irlandezilor care au luptat si murit pentru Coroana engleza, autoritatile irlandeze au ridicat doua statui in cinstea a doi presedinti ai Republicii, protestantii Douglas Hyde si Erskine Childers (primul si cel de al patrulea presedinti).

Parcuri fabuloase

Minunate chiar remarcabile (greu de crezut si acceptat pentru orice roman) sunt ceea ce noi desemnam in limba de lemn administrativa,spatiile verzi. Dublinul este un oras extrem de verde nu numai pentru ca oricum verdele este culoarea nationala a Irlandei dar si pentru ca municipalitatea administreaza nu mai putin de 1.500 de hectare de parcuri, 255 de terenuri de joaca gratuite. Raportul intre populatia orasului (aproximativ o jumatate de milion de oameni) si suprafata verde este de 2.96 de hectare la 1.000 de oameni, 97 % dintre rezidentii dublinezi locuind la mai putin de 300 de metri de un parc! Fiind cazat intr-un cartier obisnuit, nici periferic dar nici central (Ringsend) pot confirma aceasta data statistica: eram la mai putin de cincizeci de metri de parcul Ringsend, o minunatie demna de visele cele mai frumoase chiar si ale unui adult. Terenuri de rugby, fotbal sustinute un gazon perfect tuns si intretinut, dar si de basket sau tenis (doar cinci) pe suprafate sintetice. Acces gratuit. Cele mai cunoscute si frumoase parcuri raman Phoenix Park si St. Stephen Green.

 

 

Primul are 707 hectare amenajate extraordinar si prin 1700 era teren de vantoare pentru nobilimea ango-saxona. Aici se afla amplasat si Monumentul ducelui de Wellington, Arthur Wellesley, (1769 –1852) nascut in Dublin in randul nobilimii anglo-irlandeze protestante, nu prea fericit de originile lui irlandeze (raman celebre si memorabile chiar si acum cuvintele si dispretul lui fata de catolicii „daca te-ai nascut intr-un grajd nu inseamna ca esti vita”). Marea razboinic, venindu-i de hac si lui Napoleon la Waterloo, metopele razboinice care ilustreaza parcursul lui victorios ar fi fost turnate din fierul tunurilor franceze. Probabil pentru ca spatiul este foarte amplu, IRA a crutat acest momenumet de la o clasica si frecventa aruncare in aer (cum s-a intamplat, de exemplu, cu columna lui Nelson aruncata in aer de IRA in 1966, amplasata pe strada O’Connell, ultra-central).

In acest imens parc se afla situate si Cladirea Presedentiei Republicii Irlanda iar in partea stanga, cea a Ambasadei Statelor Unite ale Americii, un simbolsim greu de ascuns. Insa cel mai intim si iubit parc a fi St. Stephen’s care, e drept, se afla situat in centrulcomercial al Dublinului. Daca soarele este generos, parcul este plin, iar in timpul pauzelor de la mijlocul zilei, sute de oameni de la biroruile din apropiere coboara pentru a-si servi direct pe gazonul verde tip covor persan pranzul cumparat de la micile supermarketuri din zona Dublinul este cu siguranta un loc primitor, deosebit de atragator pentru o multime de turisti care, profitand de vremea frumoasa din acest septembrie, se imbulzeau sa bifeze diversele obiective culturale foarte bine marcate la fiecare colt de strada cu indicatoare clare.

In plus, Dublinul are avantajul de a nu fi o metropola asfixianta - poti ajunge lejer pe jos oriunde in centrul orasului- de dimensiunea Parisului, Londrei sau Romei, pastrand un aer intim care este greu sa nu te cucereasca. Indiferent daca-ti place berea Guinness sau nu.

 

sursa: descopera.ro

Certificat Web norton safe web valid rss rogers Revista Presei ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! ziare ziare.org