Cappadocia, o minune si-un miracol al omului si naturii

Featured Cappadocia, o minune si-un miracol al omului si naturii

Locuintele, tunelurile, bisericile si manastirile, chiar si hotelurile in piatra din Cappadocia atrag anual zeci de mii de turisti. Este un taram de basm, un exemplu sublim al comuniunii omului cu natura, incarcat de istorie si frumuseti. Iar calatoriile cu balonul sau delicioasa bucatarie turceasca nu fac decat sa faca acest colt de lume cu atat mai atractiv si mai plin de viata.
Incredibilul peisaj din Valea Göreme este lucrarea naturii, un produs al eroziunii, insa oamenii au urmat exemplul fortelor naturii si au inceput sa sape un labirint complex de camere si tuneluri in rocile moi. Inca de la inceputul secolului IV aici exista deja un peisaj cultural si urbanizat bine organizat.


Vechi eruptii vulcanice au tapetat intreaga regiune cu roca vulcanica groasa, care s-a solidificat, in timp, intr-o roca moale de zeci de metri grosime. Vantul si apa au contribuit la sculptarea platoului, contribuind la formarea decupajelor ce amintesc de fagurii de miere.


Dar si omul a avut aportul sau: minunea din roca este un furnicar, cu tuneluri si pesteri, spatii de locuit, lacasuri de cult, grajduri si depozite. De fapt, complexul de tuneluri formau intregi orase, cu opt etaje ascunse in pamant. Istoria turbulenta a regiunii i-a determinat pe locuitorii zonei sa construiasca zone unde sa se poata ascunde din fata razboaielor si pradatorilor – iar rocile ofereau protectia cea mai buna.


Parcul National Göreme si locuintele din stanca din Provincia Nevsehir, Cappadocia au intrat in Patrimoniul Universal UNESCO in anul 1985.


O colonie asiriana
Inainte de sosirea asirienilor, Mesopotamia avea puterea economica si politica asupra Anatoliei centrale. In mileniul III i.Hr., regele Sargon din Akkad strapungea inima Anatoliei pentru a proteja negustorii tinutului sau.


Inceputul mileniului urmator a gasit Anatolia intr-o perioada prospera din punct de vedere economic. Imediat ce asirienii au aflat de existenta acestei regiuni si de bogatiile pe care le ascunde, au infiintat centre comerciale, numite karum – adica „port” sau „centru administrativ”. Cel putin 13 astfel de puncte de negot au fost ridicate, facand parte din reteaua comerciala bine dezvoltata a asirienilor, ce se intindea de la Marea Egee pana la Valea Indusului. Comertul dintre anatolieni si asirieni a continuat pentru aproximativ 150 de ani. „Tabletele capadocienie” – un set de texte cuneiforme gasite in centrul Anatoliei – arata ca asirienii erau negustori priceputi, care corespondau zilnic in problemele de afaceri cu orasul capitala, Asur. Printre tablitele din lut au fost gasite si alte documente, precum acorduri comerciale, chitante, testamente sau contracte de casatorie.


Kultepe, care in Antichitate era cunoscut sub numele de Kanesh, era cel mai important dintre karum-uri. Inainte ca asezamantul sa fie complet dezvoltat, case cu planuri identice acelora care au fost construite mai tarziu in karum au fost ridicate la periferiile estice al orasului Kanesh.

„Tinutul cailor frumosi”
In secolele VI-IV i. Hr., regiunea Cappadociei a intrat sub influenta persana. Spre deosebire de alte orase din Anatolia antica – precum Licia sau Lidia – Cappadocia nu a primit un nume inspirat de o persoana. Se crede ca denumirea sa provine din cuvantul antic persan „tukha” sau „dukha”, care inseamna „tinutul cailor frumosi”. Forma „Katpatuka” apare intr-o inscriptie de la sfarsitul secolului VI i. Hr., ce face o lista a statelor care platesc tribut Persiei aflate sub conducerea lui Darius I (522-486 i. Hr.). Oricum, caii din imprejurimile Cappadociei erau, intr-adevar, faimosi, intr-atat incat atat asirienii, cat si persanii primeau de aici cai si magari sub forma de tribut.


Pamantul lui Alexandru cel Mare
In cursul campaniei sale impotriva Imperiului Persan, Alexandru cel Mare a avansat de la Ankyra (Ankara de azi) inspre Cappadocia. Dupa ce a cucerit teritoriul la sud de Halis (Kızılırmak), l-a numit pe persanul Sabiktas satrap al Cappadociei. Dupa moartea lui Ariarathes al Cappadociei, provincia a fost condusa pentru aproape 20 de ani de satrapi macedoneni. Cand Antigonus a fost infrant in batalia de la Ipsus (301 i. Hr.), teritoriile pe care le administra in Asia Minor au intrat sub jurisdictia lui Lisimah. Cativa ani mai tarziu, in batalia de la Curupedion, din 281 i. Hr., Lisimah, in varsta de 80 de ani, a fost infrant de mai tanarul Seleucus Nicator, septuagenar (77 ani), care a pus astfel capat conducerii macedonene a Cappadociei si a stabilit conducerea seleucida.
Dupa moarta lui Alexandru, a fost infiintat un regat independent al Cappadociei. Aceasta perioada a fost marcata de numeroase intrigi pentru mentinerea suprematiei politice si administrative in regiune. Dinastia Ariarathes a cautat in mod traditional aliante politice prin casatorii in familii puternice si alte dinastii regale din zona. Cappadocia a devenit teatrul de lupta pentru puterea locala.


Dupa moartea lui Ariarathes al VIII-lea, au existat doi candidati la tron. Unul era candidatul lui Mithridates. Cand acesta a recurs la forta pentru a-si pune protejatul pe tron, populatia din Cappadocia a fost teribil de nemultumita, ceea ce a determinat Senatul roman sa intervina in defavoarea ambilor candidati, hotarand ca administratia Cappadociei ar trebui data oamenilor. In anul 17 e.n. Cappadocia a devenit provincie romana – si a ramas asa timp de trei secole.


Cappadocia romana si bizantina
In anul 20 i.Hr., Augustus l-a numit pe Archelaus conducator al Armeniei Minor si Ciliciei. Conform scrierilor lui Strabon, Archelaus si-a petrecut majoritatea timpului pe Insula Elaiussa din Cilicia. Aici, a fondat orasul Elaiussa si a batut moneda. In semn de multumire, a schimbat numele orasului in Sebaste, forma greceasca a cuvantului „Augustus”, care insemna si „sacru”. Archelaus a intemeiat si un oras ce ii purta numele – Archelais – care, dupa devenirea Cappadociei provincie romana, a fost transformat de Claudius intr-o colonie romana. La putin timp de la moartea regelui, Cappadocia a fost numita oficial provincie romana. Astfel ca a fost guvernata de un procurator ales din ordinul ecvestru.


Dupa trei secole de stapanire romana, Cappadocia a ramas mostenire Imperiului Roman de Rasarit, care a aparut in 395, la impartirea Imperiului Roman. Constantin cel Mare a declarat Constantinopol (Bizant) capitala, in 330, imperiul devenind cunoscut sub denumirea de Imperiul Bizantin.
In secolul IV, in conditiile atacurile repetate ale hunilor si isaurienilor, imperiul a fost divizat din punct de vedere administrativ pentru a putea fi mai bine aparat. Cappadocia a intrat sub conducerea unui general care actiona independent in ceea ce priveste recrutarea, comanda si apararea diviziunii sale.

Imperiul Selgiuc
Din secolul al IX-lea, in Anatolia au sosit triburile turcice din Asia Centrala, care proveneau din regiunea Ural-Altai si care se dispersasera pe zone largi din China in Europa. Epoca de aur a Cappadociei a fost cuprinsa intre a doua jumatate a secolului IX si 1071. Apoi au venit turcii selgiucizi, impingand spre vest granitele imperiului lor.


In 1057, selgiucizii au atacat Malatya, iar in 1059 Sivas. In 1067, cand au asediat Kayseri, imparatul bizantin Romanus al IV-lea a facut ultima miscare in incercarea de a salva Cappadocia. In 1071, se afla in fruntea unei osti imense ce marsa spre est pentru a se lupta cu armata selgiucida, la Malazgirt. Bizantinii au fost infranti, cu pierderi foarte mari, iar Cappadocia a fost ocupata de turci, fara sa mai poata fi recuperata vreodata.


In secolul XI, selgiucizii au ales orasul Iznik ca prima capitala, pentru ca ulterior sa o mute la Konya, dupa ce cavalerii cruciati au capturat Iznik si l-au redat bizantinilor. In secolele ce au urmat, Anatolia a devenit un camp de lupta pentru turcii selgiucizi, cruciatii ce se indreptau spre Pamantul Sfant, si armatele bizantine.


In timpul domniei lui Keyhusrev si Aladdin Keykubad, in secolul XIII, turcii au reusit sa ajunga la malurile Mediteranei si Marii Negre, unde au construit numeroase porturi. Tot acum, imperiul a fost impanzit cu caravanseraiuri, scoli si moschei. La mijlocul secolului, mongolii au inceput sa ataci imperiul in diverse puncte, pentru ca, in final, sa invadeze intreaga Anatolie. Kayseri a fost capturat de catre mongoli, iar selgiucizii au ramas sub dominatia mongola pana in 1302.

 

sursa: historia.ro

Certificat Web norton safe web valid rss rogers Revista Presei ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! ziare ziare.org